Vinovatia este o fetita murdara

Simt cum vinovatia imi inunda venele si ma imbraca usor intr-o mantie intunecata care ma strange pe dinauntru... dar nu pot scapa de ea caci am gresit, iar acum regretele sunt de prisos caci cu pardonul am omorat omul.
Asa cum am zis si acum ceva timp, nu sunt cea mai romantica persoana si asta datorita unor chestii din trecut, mai exact a unei relatii care s-a terminat acum mai bine de jumatate de an. Practic am ramas cu sechele si imi e teama... teama de mine si de faptul ca as putea sa fiu ranita din nou asa cum am fost ranita timp de doi ani. Tanjesc cu ochii inchisi si dintii inclestati sa trec peste faza asta, dar sunt atat de neincrezatoare si de fricoasa incat orice as face, nu e bine... si gresesc o data, de doua, de noua, de enspemii de ori si ajung cu fundul in balta de apa dand cu batul in ea. Si am dat cu bata atat de tare in balta incat am ranit persoana de langa mine de teama sa nu ma ranesc pe mine si din cauza unor chestii minuscule... chestii copilaresti dar care m-au calcat pe nervi prosteste... I'm a fool...
Acum mai bine de 3 ani nu eram asa... eram vesela, increzatoare si plina de viata. Eram sociabila si ziceam ce ma taie capul fara niciun stres. Acum lucrurile s-au schimbat. Am ajuns sa ma inchid in mine, sa sufar, sa ma ascund de ochii lumii si de razele soarelui... sa fug de mine catre mine.
Ma macina multe ganduri, amintiri, trairi sufletesti si rani ascunse. Ma macina si nu mai stiu cum sa fug de ele si ajung la teama dintotdeauna... teama de a ramane singura, dar tind sa cred ca asta se va intampla in cele din urma.
Mult timp m-am intrebat daca e de fapt problema in legatura cu caracterul meu, dar nu asta a fost problema. Problema a venit din trecut, din trairile mele, din ranile pe care mi le-am oblojit singura.
Nu sunt aceeasi, nu accept sa fiu trasa de urechi si controlata, sunt suspicioasa si ma enervez destul de usor cand simt ca am dreptate. Mai sufar de ceva dar aia e boala grava care nu are nevoie de tratament, o da in galben deja si vad urme verzi pe geam.
Imi aprind o tigara si merg mai departe. N-am sa ma ascund din nou de gura lumii sau de lumina. Ma voi ridica de jos si imi voi relua viata de la zero. Voi renunta la fumat si la shopping-ul excesiv si o sa ma apuc de sport si de savurat fructele alea pe care inainte le consideram scarboase... aa da si sa iau permisul pentru ca i-am facut o promisiune bunicului si ar fi rusinos sa nu ma tin de ea, cand el are dorinta asta de cand m-am nascut... sa fiu o soferita buna. Aaa da si mai e si faza ca o perioada buna de timp nu ma voi mai implica in relatii si voi face o vizita unui psiholog sa ma regasesc sau sa imi arunc banii pe geam in timp ce ma voi regasi singura in activitatile de zi cu zi..

Regret ca am crescut, mai bine ramaneam copil si nu sufeream atat..