Ipocrizie

Azi nu, maine nu... intotdeauna nu...Pana cand o sa mai spunem "nu" lucrurilor frumoase care ne inconjoara? Pana cand o sa ne mai ascundem in carapacea noastra, si o sa acceptam sa facem altceva decat ne-am dori?
Nu suntem perfecti desi pretindem ca am fi. Oricum nimeni nu e perfect in lumea asta ciudata, deci de ce sa ne ascundem dupa deget.Traim intr-o lume in care oamenii se tem ca dracu de pierderea unui telefon mai rau decat pierderea virginitatii. Da, curve de oameni ce isi joaca rolul fals intr-o sceneta creata de umanitate, o sceneta plina de cacat, despre cacat, cu oameni de cacat.
Mai aprind o tigara, ma uit pe geam la linistea care s-a lasat. Undeva afara un caine latra pana se plictiseste si tace. Mai trag un fum, ma pierd in tacere, mai vine un gand, mai trag o tigara... biletul meu dus spre Iad. Well fucking Hell, here I come! Pierduta in ganduri realizez ca m-am schimbat fara sa realizez, nu pentru ca am vrut, ci din cauze minore sau majore, dar cui ii pasa atata timp cat nu exista regrete. Nu ma mai recunosc uneori, dar inca sper ca in viitorul apropiat totul va fi ok. Sunt prea plina de ura, ura, ura, si iar ura ca sa ma mai pot retrage din jocul asta. Distrug totul in calea mea fara sa realizez, totul dispare ca cenusa printre degete. Degeaba incerc sa repar ceva daca nu se mai poate. Nu exista "Picatura" pentru asa ceva, nu mai poti lipi ceva imposibil nici daca iti doresti si nici daca incerci. Nu am starea necesara sa fac asta, poate m-am sufocat singura sa readuc totul pe drumul cel bun, singura scapare fiind viciile mele care m-au distrus dar m-au facut sa vad lumea cu alti ochi. M-am imbolnavit psihic si am obosit de la atatea incercari... nu mai pot!!!
Nu pot sterge trecutul cu buretele. E tatuat adanc in inima si nu il pot face sa dispara oricat mi-as dori. Copilarie fericita unde dracu esti cand am atata nevoie de tine, vreau sa uit si nu pot. Uneori mie dor de tot ce-am trait dar nimic nu va mai fi la fel. Putem trece peste, ce dracu, doar suntem oameni maturi!? Am fost fericita, acum nu mai sunt. Intotdeauna ti-ai vazut de ale tale, intotdeauna ti-a pasat de altele decat de mine, fara sa te intrebi daca as vrea sa iti spun si eu ceva, poate aveam ceva de spus. Intotdeauna eu eram aia mica, proasta si inferioara... cea care n-ar fi fost in stare sa tina piept lucrurilor grele, prea fragila si prea stupida pentru lumea asta. Erai prea superior si prea snob ca sa observi toate lucrurile din jurul tau... Iar ea... era acolo si suferea mereu, si niciodata n-o intelegeam de ce?! Acum am inteles de ce... n-a avut curaj, dar poate e mai bine sa fie mai tarziu decat niciodata, nu crezi? Ai preferat-o pe alta in schimbul ei...Asta e
As da un regat sa dispara toata durerea asta... Dar acum imi vad de drumul meu... de viata mea...

"Come in my ears, beautiful lies
Out from my eyes, beautiful tears..."

 Mesaje dedicate unui parinte ipocrit...