Agonie

Poate ca nimeni nu va intelege ce e in sufletul meu, si de ce duc o cruce mai grea decat pot duce. Eu sunt aia falsa, perversa, ipocrita si mincinoasa... atat de periculoasa si veninoasa ca ar merita sa fie exterminata... si asa respira aerul degeaba, dar macar si-a vandut sufletul diavolului.
Durerea a devenit in fiecare zi mai placuta, absolut monotona. E acolo dar nu mai provoaca suferinta, te face sa te transformi in monstru fara sa-ti dai seama, dar decat sa traiesti printre falsi preferi sa fii o persoana plina de ura decat sa iti pui o masca pe fata. Nu te poti satura de durere niciodata, nu mai simti nimic in afara de durere, e mai rau ca orice drog, ai nevoie de ea ca de aer, iar intunericul o intensifica in toata splendoarea ei. Furia si agonia sunt mai bune decat starea jalnica si tristetea. Iti intensifica starea de bine, te face sa iti doresti tot mai multa durere, si mai multa, si iti place nespus sa simtit atata durere decat sa nu simti nimic. Asta sunt, asa ma prezint... plina de ura fata de cei din jurul meu... fata de cei care m-au facut sa ma simt stanjenita macar odata, care m-au facut sa vars pana si o lacrima, sau care m-au distrus complet.
Cand timpul meu va veni, voi fi cea care va rade la urma. Sunt puternica la suprafata si fragila pe dinauntru, ard si ma sting cu aceeasi intensitate. Nu am fost niciodata perfecta, dar oare tu ai fost?!
Mi s-a taiat craca de prea multe ori, am fost pusa la zid de prea multe javre cu ranjet de inger, nu-i nimic... Eu sunt cea confuza, care nu stia pentru ce lupta si niciodata nu era fericita, iar acum sparg barierele care ma tin departe de ce imi doresc si lanturile care mi le-au pus cei care incearca sa ma considere drept bun personal... Nu sunt un bun, am ratiune si sentimente, iar furia din mine vorbeste in fiecare secunda in locul inimii si a creierului.

"Anger and agony are better than misery..."

Summer

Daca ai putea gasi perioada potrivita ca sa dai timpul inapoi pentru a sterge trecutul ar fi perfect. Nimic nu doare mai tare ca un trecut care a lasat urme ca un tatuaj in suflet, un tatuaj care se intinde mai rau ca o maladie in tot corpul, pana iti invadeaza creierii si ramane intiparit acolo.

Nu am chef de nimic, e marti dimineata… ahh la naiba cu ziua de marti. Abia astept sa beau o cana de cafea cu Anca, sa merg la cursuri siapoi sa zic fericita “Yay a mai trecut o zi!”. Usor de zis, greu de facut.Incep sa aberez, vad destul de prost… totul e invaluit intr-o ceata ciudata,sau mai bine spus sunt obosita ca dracu.

Citind vechile amintiri imi aduc aminte razand de noptile pecare le pierdeam prin SL la 2-3 dimineata fiindca aberam din cauza lui Berula (prietenii stiu de ce!). Doamne fereste… :)) I was soo fucking crazy. Eram un zombie la propriu, dar macar reusisem sa ma exteriorizez… acum sunt o bucata de fier si nimic mai mult. Vad lumea cu alti ochi, impartiali, straini si atat de goi.

Nu regret nici macar un lucru oricat de mic ar fi, dintrecutul meu. Mie dor de noptile cand eram singura, si muzica era blana,admiram pe geam apusu de soare si apoi rasaritul intr-o pura mahmureala. Nimic nu era mai frumos decat vesnicul ciclu de inviere al Soarelui. Acum vreau sa fie vara, sa merg iar in Dreams cu gasca, sa radem, sa jucam carti si sa fac ocaterinca… cuc… vine sesiunea, daaaaar, vara eu nu dorm, eu nu am somn!!!

La naiba, imi e prea dor de Dreams, locul ala are un loc special in sufletul meu, la fel ca si pietrele sau CF (again… prietenii stiu de ce). Adica hai sa fim seriosi, la pietre era toata natiunea tanara, iar la CF admirai Dunarea si natiunea ce se plimba pe faleza. Anu' asta sigur nu ne mai plimbam pe faleza ca au cam gaurit faleza sa o imbunatateasca de cand cualegerile dosului. Dar se gasesc destule locuri de distractie… :))

Deci clar, vreau sa vina vara urgent, sa nu mai atarn prin casa ca ma plictisesc maxim...Pana si netul merge perfect cand scriu despre vara. :))

Hai ciau!

Ipocrizie

Azi nu, maine nu... intotdeauna nu...Pana cand o sa mai spunem "nu" lucrurilor frumoase care ne inconjoara? Pana cand o sa ne mai ascundem in carapacea noastra, si o sa acceptam sa facem altceva decat ne-am dori?
Nu suntem perfecti desi pretindem ca am fi. Oricum nimeni nu e perfect in lumea asta ciudata, deci de ce sa ne ascundem dupa deget.Traim intr-o lume in care oamenii se tem ca dracu de pierderea unui telefon mai rau decat pierderea virginitatii. Da, curve de oameni ce isi joaca rolul fals intr-o sceneta creata de umanitate, o sceneta plina de cacat, despre cacat, cu oameni de cacat.
Mai aprind o tigara, ma uit pe geam la linistea care s-a lasat. Undeva afara un caine latra pana se plictiseste si tace. Mai trag un fum, ma pierd in tacere, mai vine un gand, mai trag o tigara... biletul meu dus spre Iad. Well fucking Hell, here I come! Pierduta in ganduri realizez ca m-am schimbat fara sa realizez, nu pentru ca am vrut, ci din cauze minore sau majore, dar cui ii pasa atata timp cat nu exista regrete. Nu ma mai recunosc uneori, dar inca sper ca in viitorul apropiat totul va fi ok. Sunt prea plina de ura, ura, ura, si iar ura ca sa ma mai pot retrage din jocul asta. Distrug totul in calea mea fara sa realizez, totul dispare ca cenusa printre degete. Degeaba incerc sa repar ceva daca nu se mai poate. Nu exista "Picatura" pentru asa ceva, nu mai poti lipi ceva imposibil nici daca iti doresti si nici daca incerci. Nu am starea necesara sa fac asta, poate m-am sufocat singura sa readuc totul pe drumul cel bun, singura scapare fiind viciile mele care m-au distrus dar m-au facut sa vad lumea cu alti ochi. M-am imbolnavit psihic si am obosit de la atatea incercari... nu mai pot!!!
Nu pot sterge trecutul cu buretele. E tatuat adanc in inima si nu il pot face sa dispara oricat mi-as dori. Copilarie fericita unde dracu esti cand am atata nevoie de tine, vreau sa uit si nu pot. Uneori mie dor de tot ce-am trait dar nimic nu va mai fi la fel. Putem trece peste, ce dracu, doar suntem oameni maturi!? Am fost fericita, acum nu mai sunt. Intotdeauna ti-ai vazut de ale tale, intotdeauna ti-a pasat de altele decat de mine, fara sa te intrebi daca as vrea sa iti spun si eu ceva, poate aveam ceva de spus. Intotdeauna eu eram aia mica, proasta si inferioara... cea care n-ar fi fost in stare sa tina piept lucrurilor grele, prea fragila si prea stupida pentru lumea asta. Erai prea superior si prea snob ca sa observi toate lucrurile din jurul tau... Iar ea... era acolo si suferea mereu, si niciodata n-o intelegeam de ce?! Acum am inteles de ce... n-a avut curaj, dar poate e mai bine sa fie mai tarziu decat niciodata, nu crezi? Ai preferat-o pe alta in schimbul ei...Asta e
As da un regat sa dispara toata durerea asta... Dar acum imi vad de drumul meu... de viata mea...

"Come in my ears, beautiful lies
Out from my eyes, beautiful tears..."

 Mesaje dedicate unui parinte ipocrit...