Revenind la palavragelile mele matinale, caci e destul de devreme, a auzit cineva de terapia prin blogging? Nu? Ciudat... nici eu, dar pot spune ca blogul m-a ajutat sa depasesc anumite momente, si cu ajutorul lui i-am ajutat si pe altii sa se regaseasca sau sa aiba o alta viziune asupra vietii, si nu sunt simple vorbe sau vreun cacat mancat aiurea, e purul adevar. N-am fost niciodata genul acela de persoana care sa zica in fata tot ce i se pare ca trece dincolo de barierele normalului, dar dupa trecutul meu care a trecut ca fumul de tigara, pot spune ca am mai mult curaj sa zic ce cacaturi ma deranjeaza. Funny aa? E rusinos ca fetele sa injure si blah blah... Lasa-ne lasa-ne!! Ma rog, dupa cum ziceam, tin sa precizez ca nu ma intereseaza parerile negative din partea persoanelor de 2 bani... iti place citesti, nu... dai click pe caseta cu "X" din coltul din dreapta sus. Am tot dreptul sa spun asta pentru ca aici sunt trairile mele si cine nu apreciaza poate sa plece linistit.
Revenind la ale mele [again...] am observat ca dupa mult timp nu mai sunt bucata aia de plastelina pe care o modelau toti dupa bunul plac. Sunt vie... inca... cu amintiri, frustrari si sentimente, mai sloboda la gura ca deh... dar cu acelasi suflet bland. Ma tot uit la cei din jurul meu si vad ca unii sunt de fapt niste nenorociti incurabili. Stiam eu... te mananca limba si degetele, iti sangereaza ochii si urechile ca vai domnule cum a putut ipocrita asta sa spuna asa ceva... well I don't give a fuck. Fii nene tu insuti si nu o javra penala care sa pacaleasca lumea cu un glas dulce si un zambet diavolesc ca ar face pana si un caine sa fuga mancand pamantul de parca i-ar fi bagat cineva un deget cu terpentina in fund.
La naiba..e 4 dimineata si eu bat campii scriind aceste randuri pe foi rupte din caietul pe care faceam pregatire la matematica in clasa a XII-a, cu un telefon in mana stanga pe post de sursa de lumina, cu muzica pompata in urechi prin castile conectate la telefonul celalalt {Deliric1 - Ambrozie), cu noua mea carte pe post de masa de scris ("Nu plange sub clar de luna" - Heather Davis) si cu ursoaica aka patura mea extra calduroasa peste mine... Uite asa imi chinui eu talentul (nu ca as avea cine stie ce talent dar printre cacaturile mele zace si ceva mai de Doamne ajuta). Ce m-as rade sa ma vada mama acum. Ar zice sigur "Tu esti nebuna, o sa mori de cald!". In fine.
Opaaa se schimba ritmul in firele mele... Iozi Wasp intra in actiune prin firele mele (Prietenii stiu de ce! - nu la bere ma gandeam alcolizati mici, la aia mai tarziu :P ci ma refeream la muzica :> )
Probabil ca multi se intreaba cum de trec de la o stare la alta, unii ma considera falsa si se tem de genul acesta de persoane sau mai stiu eu ce. Nu stiu, de cand ma stiu am ras si am plans in acelasi timp, si niciodata nu mi-a fost rusine de nimic.
Inchei subit postarea subit prin a va spune ca... (sa nu credeti ca dorm... neahhh, ma voi uita pe pereti pana va aparea bezmeticul ala de soare la geam)... deci aaa... v-ati prins...
Pana data aviatoare va spun "PAAAA" de la scara avionului, fiti cuminti, nu ardeti in fund pe altii, spuneti nu drogurilor, folositi prezervative ca sa nu va treziti ca sunteti peste 9 luni parinti, traiti fiecare clipa cu intensitate si vorbiti elevat (ce plm?!?)... si daca nu ne vom mai vedea pana la Sfantul Craciun va urez de pe acum Craciun fericit si sarbatori cu bine!
Nu uitati!!! Nu beti mai mult decat pana cand o sa realizati ca iubitul/iubita seamana cu cainele, nu mancati mult daca nu vreti sa va treziti la spital cu un furtun in fund si o plosca sub pat si tot asa mai departe.Hai pa!
